Fashinosta's Blog

Octombrie 31, 2009

Feeling as good as lovers can

Filed under: you know you love me — Etichete: — ruxirux @ 6:24 pm

Belgia.

Plecare: Duminica, 1 noiembrie 2009, 14:40.
„hello, dearest love”

Anunțuri

Octombrie 23, 2009

Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor.

Filed under: you know you love me — Etichete: — ruxirux @ 11:20 am

Ele incalca regulile.

Ele stabilesc reguli proprii.

Ele ridica pretentii neechivoce.

Ele spun in fata NU.

Ele nu lasa pe nimeni sa le faca nesigure.

Ele gandesc generos, nu meschin.

Ele nu vor sa placa neaparat.

Ele nu se tem de critica.

Ele nu se lasa reduse la tacere.

Ele isi folosesc energia pentru scopurile LOR.

Lor le place sa concureze.

Ele folosesc un limbaj direct si nu`si bat capul cu ceea ce ar putea face sau gandi altii.

Fetele rele au chef sa castige.

Fetele rele au chef sa invinga.

Octombrie 22, 2009

A.A.

Filed under: you know you love me — ruxirux @ 5:02 pm

„tu stii sa faci elicopterul? nu, da as vrea. ”

Toate sunteti A.A.

Octombrie 21, 2009

foolish games

Filed under: you know you love me — Etichete: — ruxirux @ 2:58 pm

Iubirea: atunci cand nu se spune nimic.

Ce s`ar putea spune care sa merite sa fie spus? cats

Capitolul 13

Filed under: you know you love me — ruxirux @ 2:46 pm

Omenirea sufera. Lumea e un vast camp, unde zac, dupa un masacru, muribunzi care isi dau sufletul horcaind si zvarcolindu`se. Oamenii, insii, se perinda, anonimi, ascunzandu`si ranile cascate sub un aer impasibil.

Fericirea…omul nu intrezareste decat aparenta ei, cea pe care incearca sa i`o fluture prin fata ochilor vecinul lui. Dar nu pizmuiti cu atata turbare fericirea vecinului. Acesta e pedofil, heroinoman si schizofrenic. Si, pe deasupra, turbeaza cand vede imaginea armoniei perfecte pe care voi si familia voastra i`o aratati in permanenta. Habar n`are ca nevasta va bate iar copiii i`a facut cu altii.

Fericirea e o iluzie optica, o imagine pe care doua oglinzi puse fata in fata o repeta la infinit. Nu incercati sa ajungeti la imaginea de origine pentru ca nu exista.

Nu mai spuneti ca fericirea este efemera. Fericirea nu este efemera. Sentimentul trait, si pe care il iei drept fericire, atunci cand esti indragostit sau ai o reusita, este ragazul dinaintea clipei in care iti intelegi eroarea: dragostea n`are nicio noima. Asta nu te face nefericit, ci constient. Fericirea nu ia sfarsit, ci se rectifica.

Am inventat lumina ca sa negam intunericul. Am pus stelele pe cer, am instalat felinare la fiecare doi metri de strada si lampile din casele noastre. Stingeti stelele si contemplati cerul. Ce vedeti? Nimic. Va aflati in fata infinitului. Dar, fiti pe pace, privirile voastre se vor opri mereu asupra stelelor, care le acopera perspectiva, si nu vor razbate mai departe. In felul acesta, veti ignora vidul pe care vi`l disimuleaza.

Stingeti lumina si deschideti ochii larg. Nu vedeti nimic.

decat intunericul, pe care mai curand il percepeti decat il vedeti. Intunericul nu este in afara voastra, intunericul este in voi.

Port blestemul luciditatii. Ochii mintii mele, larg deschisi asupra vietii, contempla vidul.

Octombrie 20, 2009

Camille Laurens – Carnet de bal

Filed under: you know you love me — Etichete: — ruxirux @ 6:52 pm

„Prima iubire e vesnica, timpul sta pe loc, este principiul dragostei. Istoria nu`i un sir de vagoane a caror miscare face ca gara si batistele fluturate sa se indeparteze tot mai mult, ci o poveste frumoasa, fara macar sa trebuiasca sa strabati paduri dese, il regasesti pe barbatul pe care il iubesti, indragostitul ne asteapta aici cu increderea intiparita pe fata, cu bratele lasate in voia somnului, se va trezi sub mangaierile noastre, sub atingerea buzelor noastre, print cu farmec incremenit, inger rabdator pentru care o suta de ani nu inseamna nimic, tu esti, va spune el deschizand ochii, te`ai lasat asteptata, e adevarat, dar el te va iubi ca in prima zi, cu acea iubire fara de sfarsit, din care sunt facute visele de copil..”

Este una din cartile pe care am cumparat`o din raftul de carti la 2 lei, care m`a fascinat prin jocul de cuvinte si anumite pasaje, ca acesta, imi vor ramane mereu intiparite in minte dar mai ales in suflet.

Unlike the rest of us, sex lies and scandals never take a vacation.

Filed under: you know you love me — Etichete:, , — ruxirux @ 1:10 pm

NU e usor sa fii clasa a 12-a dar e amuzant sa stai pe langa noi, sa vezi cu proprii ochi ce se intampla in vietile fiecaruia. Si cand te gandesti ca in clasa a noua ne`am imprietenit si chiar daca „formula” s`a schimbat de`a lungul timpului, am ajuns in clasa a 12-a tot prietene, intrebandu`ne ce facem noi aici, ca aia de la a noua parca`s mai mari ca noi si trecem pe hol si striga dupa noi „uite boboaceleeeIMG_1213e”.

Si mai amuzant e sa treci printr`o zi de scoala ca a noastra. Mi`am inceput martea cu micul-dejun la pat (norocul meu) dupa care mi`am pus ochelarii la ochi si am stat la o portie de TV ca o printesa. Printesa careia ii trece timpu` pe langa ea si tre sa se grabeasca sa se pregateasca pentru ca tacsu` (caleasca) n`o asteapta prea mult in fata blocului si ramane varianta de 40 de min pe jos pana la carabella, pe care n`o prefera fundul ei regal. N`ajung bine la scoala, imi las geanta si geaca din mers si ma asez pe banca din fata intreband despre ce vorbim caci fetele sunt deja intr`o discutie aprinsa. Consolam, radem, ii/le injuram si vine prof, moment in care trebuie sa ne oprim din vorbit….asa ca ne oprim. Pana peste 5 min.

Trecem peste orele de curs, la propriu, pentru ca se face 11-12 si ori ne arde de o cafea ori ne`am cam duce acasa, asa ca partea interesanta apare apoi. B. Merge acasa sa faca temele cu R. sac sac, iar A. nerusinata, e deja de o ora acasa, motivul chiulului masiv fiind recentele probleme in dragoste. Motive suficient de bune, daca ma intrebati pe mine sa mai tragem un chiul pe motiv de mi-e-atat-de-rau-cred-ca-vomit. Ma duc sa mananc, ca tot omu`, inainte sa merg acasa pentru ca frigiderul e gol si nu apuc sa mi se aseze farfuria in fata ca pe telefon apare imaginea cu A. si stiu ca ceva s`a intamplat. Ajung in juma de ora. Promit. Apoi B. Suna sa treaca sa ma ia, dar o rog sa se duca ea inainte la A. pentru ca eu mor de foame si vin apoi. Dau telefoane sa ma duca si pe mine cineva la A. pentru ca n`am masina inca (inca, da?) si il ametesc pe tata ca am foarte mult de invatat pentru pregatire si sunt terminata, tocmai de aceea trebuie sa ma lase la A., sa discutam. Despre economie, bineinteles.

Asa ca intru pe poarta si alerg pana la usa din spate ca sa aflu ca trebuie sa ma intorc la cea din fata, care era deschisa. Imi las tenesii si urc grabita, invatata deja sa`mi las restul hainelor si geanta din mers. Ajung in camera la A. si descopar o fata cu cearcanele pana in partea cealalta a orasului si alta care sta langa ea pe pat si o consoleaza. Stiu ce e de facut, am invatat azi de la I. Si iau laptop`ul in brate pentru a pune o piesa pe youtube. Le zic ca e surpriza si le pun babi minune, moment in care toate busim in ras si ma simt atat de bine ca dupa 4 ani suntem tot impreuna si le intreb daca si`au imaginat vreodata ca vom asculta asta impreuna. Dar trebuie sa faci si sacrificii cateodata, spre binele altora si dupa 2 ore, A. e ca noua, mai degraba pentru ca are pregatire la biologie si nu pentru ca am fi putut noi sa schimbam lumea barbatilor sau cel putin pe al ei.

Dar asta inseamna sa fim prietene, sa ne adunam cand cealalta are o problema si s`o facem sa rada si sa uite. Sa ne iubim si sa nu asteptam nimic in schimb desi stim ca daca noua ni s`ar intampla ceva, am avea pe cine sa sunam.

Octombrie 19, 2009

Cuidado España, here comes el problema.

Filed under: you know you love me — Etichete:, , — ruxirux @ 6:11 pm

IMGP7024In seara asta am chef sa scriu. Parca mai mult ca niciodata. Si stiu ca te intrebi de ce. E de vina Lollita Pille si cartea ce`i poarta semnatura, „Hell”. Pentru ca are un aer atat de similar celui adus de Gossip girl si`mi aduce aminte de tot ceea ce inseamna sa te invarti prin cele cateva cafenele de pe centru.
Dar aici nu suntem pe Avenue Montaigne, nici nu locuim in arondismentul XVI si nu cumparam haine de la Bergdorf & Co. Iar geanta GUESS si ochelarii Chloe sunt inlocuite de – in cea mai mare parte – stilul pe care noi il numin „coca”, cu adidasi Nike si fes ARMANI (armaniarmaniarmani). Nu, noi nu suntem nici ei, nici ei, ci iata generatia obsedata de blugii de la Mango si pantofii de la Zara, asortati cu piersiciu in obraji de la Bourjois.
Fetele – neaparat intre 15 si 16 ani – se aseaza la canapeaua lor, aproape aceeasi in fiecare seara, scot telefoanele pe masa si incep sa sune. Am ajuns. Vin in5. La ce canapea? Ne gasesti tu. Comanda apa plata cu lamaie, e doar patruj’ de mii si le mai si mentine, dar gandeste`te ca banii se duc dublu pe papiroase (cititi „Hell”) si toate capetele se intorc atunci cand se ridica si merg cate 4 la baie.
Pentru ca si in seara asta e vineri si in jur nu se aude decat „Ce facem diseara??” desi ma uit alarmata la ceasul meu si realizez ca arata clar 9juma’. Deci inca nu e diseara?
Se hotaraste Pub 13, pe motiv ca „Mi`a zis un prieten ca o sa fie tareee” :)). Dar nu, eu nu petrec pana`n zori in seara asta, pentru ca abia maine e rost de distractie, doar e majorat si n`avem ora de intors acasa 🙂
A.vorbeste cu S. iar eu privesc la fetele care incearca sa atraga atentia prin adevarate CN (in traducere, crize de nervi) si jur ca e ingrozitor sa nu ai subiecte de conversatie si sa se ajunga la discutii, cel putin jenante, despre vreme. Mai ales ca e intuneric afara. A. trebuie sa plece, I. dispare, dar se alatura R. care ,aparent, „nu mai stie unde sa se duca in seara asta” asa ca ramane cu noi la masa. Nu am o stare exagerat de buna si parca as aluneca pe canapeaua asta pentru un pui de somn dar pana sa ma gandesc bine, se face timpul sa plec acasa. Cerem nota si ma incurc in bani, bineinteles, avand cate o bancnota, cel putin, de la fiecare dintre cei care au plecat, plus banii mei. Tu ai 100. Imi adun plicul, portofelul, telefonul si umbrela, gandindu`ma cat de nepotrivita arata cu tocurile mele prea inalte si ca e decolorata si as prefera sa o arunc. Dar nu pot face asta, pentru ca mama m`ar trimite dupa ea. Pe jos.
Pasesc atenta printre canapele, tabureti, o doza de cola alaturi de un cappucino si ies in sfarsit. Parca nu m`as duce acasa, ci as sta aici cu tine, in mijlocul strazii, ascultand Sum 41 „with me” si rememorand scena din limuzina cu Chuck si Blair. Dar ajungem la taxi, asta pentru ca 1. Nu esti la fel ca mine si 2. Trebuie sa ajung acasa pana la si jumatate. Asa ca ma multumesc sa sper ca „Intr`o zi…” si raspund mecanic la intrebarea „Mai ai bani?” cand taxiul opreste. Soferul e derutat, nu intelege despre care banca galbena vorbesc, asta pentru ca sunt doua, dar credeam ca am fost destul de clara cand am mentionat „prima”.
Tropai pe scari si ajung la si 20 chiar. Sunt mai mult decat in grafic. Cu toate ca as pleca acum oriunde, as dansa pana dimineata si m`as intoarce cu pantofii in mana si manecile suflecate, zambind strainilor carora le`as parea „o ciudata”. Dar nu pot face asta acum. Asa ca ma schimb in pijamale si iau in mana „Hell” si realizez ca dupa o ora si jumatate nu ma pot dezlipi de ea inca, nici chiar atunci cand trebuie sa ma mult in alta camera, pentru ca D. se culca. Nu`i nimic, e 1 jumatate, noaptea abia a inceput la Pub iar eu…eu continui sa citesc la lumina lampei de la IKEA. Asta pana cand se aude o voce din dormitorul alaturat, amintindu`mi ca trebuie sa si dorm in noaptea asta.
Sunt trista, bineinteles, ca nu pot sa termin cartea in seara asta, dar sunt obosita asa ca adorm instantaneu. Asta imediat dupa o cearta cu telefonul meu, care insista asupra faptului ca e sambata, 30 mai, cand sunt perfect lucida si aproape plang de ciuda pentru ca eu STIU ca`i vineri de fapt. In cele din urma imi dau seama ca, tinand cont de faptul ca fiind trecut de 00:00, am trecut in ziua de sambata de aproximativ 32 de minute si e cazul sa ma culc, inainte sa mai am o cearta jenanta cu perna mea, ce continua sa`mi alunece de sub cap.
Se face 3 si jumatate si ma trezesc brusc, ca de obicei, uitandu`ma la telefon si oftand ca nu am niciun mesaj. Banuiesc ca paharele s`au golit demult dar lumea refuza sa plece din Pub iar maine, e randul meu sa dansez pana cand o eventuala entorsa ma va impiedica sa continui. Parca as bea niste apa, dar am uitat sa`mi aduc un pahar. Nu am de gand sa merg pe varfuri, desculta, pana in bucatarie si nu`mi place intunericul, asa ca ma multumesc sa ma intorc pe partea cealalta si sa adorm in ritmul ceasurilor, unul din hol, celalalt in camera mea, unul batand cu o secunda in urma celuilalt. Vremea se scurge pe langa mine in doi timpi si incerc sa ma mint ca pielea nu mi se va lasa niciodata, nu`mi voi face liposuctie pe coapse si in niciun caz grasimea provenita din acea zona nu`mi va ajunge in pometi.
Ucigand aceste ganduri din urma, adorm, urmand sa ma trezesc in jur de 10 si sa termin „Hell”. Telefonul n`a sunat, desi e 12, afara ploua si e innorat iar eu trebuie sa invat pentru scoala. Dar diseara nu am ora de ajuns acasa 🙂 pentru ca voi ajunge abia maine. Xoxo.

Blog la WordPress.com.